Capitolul 11

Capitolul 11

 

 

                Am ajuns din nou in minunata gradina care ma uimea de fiecare data cand dadeam cu ochii de ea. Parea ca totul este rup dintr-un basm si aici era locul magic si sigur, iar daca vei pasi dincolo de aceasta granita, in padure, toate creaturile ingrozitoare se vor napusti asupra ta, desi nu vad ce creaturi pot exista si sa fie mai ingrozitoare decat mine si Claude. Dintr-o data am auzit o miscare in spatele meu si m-am intors maraind.

                „-Sunt doar eu… se pare ca ai castigat.” Spuse Claude apropiindu-se si zambindu-mi smechereste.

              „-Cum…?” am inceput eu sa spun confuza dupa care am ras. „ Nu conteaza. Stiu ce ai facut.”

              „-Eu nu am facut nimic.” Spuse incercand sa para nevinovat, dar zambetul il trada.

             „-Nimic, corect…..doar m-ai lasat sa castig. De ce ai facut asta?”

            „-Nu stiu despre ce vorbesti. Asadar, ce pedeapsa imi vei da?” a spus facandu-mi cu ochiul.

          „-Hmm… trebuie sa ma gandesc. Iti trebuie o pedeapsa pe care sa nu o uiti.”

         „-Orice pedeapsa venita de la tine e buna, doar un tepus infipt in inima ar fi cam neindicat…de fapt si aceasta pedeapsa as primi-o cu placere de la tine.” A incheiat surazand. De ce trebuia sa vorbeasca acum despre asta? Eu nu il mai vroiam mort, il vroiam pedepsit, dar nu mort.

            „-Claude…” am inceput eu sa spun, dar el imi taie vorba.

           „-Scuze, nu trebuia sa fac glume proaste. Uita ce am zis. Hai sa merfgem sa vedem cat de rezistenta esti.” Spuse pornind inainte si imi facu semn sa il urmez. Perfect… Tocmai imi stricase buna dsipozitie cu comentariile lui si vroia sa fac fata acum unui stres enorm pentru mine. Se pare ca el era cel care ma pedepsea si nu eu pe el.

                       Si daca tot veni vorba, eu tot nu stiam ce pedeapsa sa ii dau. Poate ar trebui sa plec… asta sigur nu o va uita, dar nu, inca mai aveam multe de invatat. Da! Cum nu m-am gandit la asta mai devreme? Pedeapsa sa va fi sa ma ajute sa imi imbunatatesc cititul gandurilor pentru ca nu ma pricepeam deloc la asta.

             „-Claude…” l-am strigat eu sa ii propun oferta, de fapt sa ii comunic pedeapsa.

          „-Ce? Incepi sa dai inapoi?” spuse facand misto de mine.

         „-Nu prostutule… Vreau sa iti spun ce pedeapsa ai.”

        „-Te rog sa fi miloasa cu mine!” spuse prefacandu-se inspaimantat.

          „-Pai sunt, de aceea am si renuntat la prima varianta… Deci, vroiam sa ma inveti cum sa fiu mai atenta la gandurile celor din jur.”

        „-Asta e pedeapsa pe care nu o sa o uit? Imi place…” spuse, dar facu o pauza si ridica o spranceana. „ care era prima varianta?”

           „-Nu conteaza. Ai primit deja una, cealalta nu o mai spun, e secret.” I-am spus nedorind sa ii mai vorbesc despre plecare pentru ca oricum nu plecam… inca.

          Ma privi atent pentru o clipa, dupa care imi zambi. „ Cum zici tu. Cred ca pot sa imi incep pedeapsa de acum. Ai grija… din fata vine Margret; incearca sa ii auzi gandurile.” Spuse venind in spatele meu.

         Am inchis ochii si am incercat sa ma concentrez, dar nu auzeam nimic. Cred ca radea de mine si nu era nimeni acolo.

           „-Claude, daca se apropie nu ar…?” am inceput eu sa intreb fara sa deschid ochii, dar el ma opri.

         „-Shhh… relaxeaza-te.” Imi sopti la ureche. In momentul acela am simtit furnicaturi tot trupul. Nu stiam ca e atat de aproape. Nu puteam sa ma relaxez…era ciudat.

         „-Nu pot.” Am spus frustrata deschizand ochii.

           „-Raven,trebuie sa ai rabdare. Incearca din nou.” Imi sopti iar.

        Am inchis ochii din nou si am incercat sa ma concentrez, dar nu auzeam nimic. Dintr-o data Claude incepu sa isi miste mainile pe bratelele mele ca si cum ar vrea sa ma incalzeasca, dar cu miscari mult mai lente. Initial am dorit sa ma retrag din prinsoarea lui, dar apoi am auzit… Undeva, foarte slab se auzeau bataile unei inimi.

            „-Claude aud!!” am strigat eu vesela, iar el s-a departat de langa mine. „Aud bataile unei inimi.”

           „-Nu Raven, trebuie sa ti le scoti din cap. Crede-ma ca nu vrei sa le mai auzi.” Imi spuse agitat si am simtit cum a venit in fata mea.

           „-Oh, da scuze.” Am spus imediat intelegand ce vrea sa spuna. Daca nu eram atenta as fi putu sa o atac… de asta statea el acum in fata mea. Sa ma opreasca daca fac vreo miscare. Acest lucru e inca o bila alba in favoarea sa.

              M-am relaxat si am ignorat bataile inimii, desi sunetul era tentant. In cele din urma am inceput sa aud ceva ca niste susoteli, dupa care totul a devenit clar. „Unde naiba au disparut astia doi? Cu siguranta la vanatoare pentru ca sunt plecati de ceva timp, sau poate ca ma urmaresc pe mine chiar acum sa ma atace… Nu, nu ar face asta, au nevoie de mine. Totusi tare as vrea ca fata acea sa dispara. Era mai bine fara ea. Stapanul nu prea statea pe acasa… Poate ar trebui sa fac ceva in privinta asta, poate sa incerc sa o elimin in somn… Nu, Am uitat, nu sunt oameni, dar voi gasi eu o cale…” am vrut sa ascult mai departe, dar Claude marai brusc, iar eu am deschis ochii speriata nestiind la ce sa ma astept.

              „-Poate ar fi mai bine sa lasam pe alta data micile noastre experimente…” spuse incruntandu-se.

            „-Am auzit…” i-am spus eu trista. Trebuia sa ma fii gandit ca va asculta si el.Intelegeam de ce era suparat. „ Nu ma vrea aici.” Claude a facut ochii mari.

              „-vrei sa spui ca??…” a intrebat infuriindu-se.

           „-Da am auzit pana mi-ai distras tu atentia maraind. Ar fi trebuit sa ma lasi sa ascult tot.”

           „-Nu cred ca ai fii vrut, oricum imi cer scuze ca am marait asa, dar nu m-am putut abtine. Norocul ei ca nu a fost in fata mea pentru ca ar fi fost bucatele intr-o secunda.” Spuse el inchizand ochii si inclestandu-si pumnii.

           „-Hey!! Sa nu indraznesti sa ii faci ceva! Daca te atingi de ea plec!” i-am strigat furioasa si m-am intors pornind spre padure. L-a tinut mult prea putin comportamentul sau de inger… monstrul a iesit la iveala cu  prima ocazie. El a stat o clipa pe ganduri, dupa care a venit dupa mine.

             „-Raven, nu o sa ii fac nimic, poate doar o voi speria ca nu incerce nimic asupra ta. Promit, dar cu prima tentativa la adresa ta, promisiunea cade.” Spuse oprindu-se in fata mea.

           „-Oricum eu ar trebui sa fiu furioasa, cea ofensata, nu tu! Pe mine ma vrea moarta!”

         „-Si ti se pare ca pe mine asta nu ma afecteaza?”

          „-Nu ar trebui! Ar trebui sa te bucuri daca Margret reuseste sa te scape de mine, pentru ca eu sunt cea care te vrea mort pe tine. Mort ma intelegi? Mort!” i-am strigat eu in fata. El ma privea fara expresie. „ Acum daca nu te superi, as prefera sa stau singura. O sa fiu in camera mea.” Am terminat eu si am luat-o la fuga lasandu-l pe Claude inghetat precum o statuie.

           In drum spre casa am dat de  Margret care ma privi cu ochii mari si imi spuse:

        „-Singura? Domnul unde este?” pe un ton care  spunea mai mult decat cuvintele.

        „-Margret, daca tii la viata ta, mai bine taci si iti vezi de treaba ta.” I-am spus eu incercand sa par calma si am plecat in casa. „M-a amenintat! Nu se poate. Trebuie sa plec de aici sau trebuie sa scap de ea inainte sa imi faca ea mie felul.” Spuse in gand Margret. Era mult mai usor sa ii aud gandurile cand eram atat de aproape, dar acum nu mai doream sa aud. Eram mult prea furioasa, asa ca le-am ignorat.

           Cine era el sa hotarasca pe cine lasa sa traiasca sau nu? Sau mai bine zis pe cine sa pedepseasca pentru ca a avut un gand nu tocmai potrivit? Cat de naiva am fost ca am crezut ca se poate schimba. Si el ce si-a spus? Ca gata, daca ii spun ca o iubesc si alte cateva cuvinte frumoase va fi la picioarelele mele? Se insela amarnic.

             Nu imi parea rau ca i-am vorbit asa mai devreme. O merita. Vroia sa faca cu Margret cum a facut cu William si cu doctorul. Oh William… pe tine te-am iubit din prima clipa si desi te-am vazut doar de doua ori mi-as fii dorit sa raman mereu langa tine. Ce frumos ar fii fost sa ne casatorim, sa avem copii nostrii… dar bineinteles ca asta nu se putea din cauza acelui…acelui, nici nu exista cuvant potrivit pentru el.

           Voi pleca. Nu aveam nevoie de el. Stiam destul cat sa ma descurc, mai ales acum cand descoperisesm un nou stil de viata pentru ca da, il descoperisem. Margret nu m-a tentat deloc, chiar daca se gandea sa ma omoare. Deci Claude putea sa se duca dracului cu lectiile lui cu tot. Opss, el era deja acolo.

          Am continuat sa stau sa meditez, incercand sa ma gandesc unde sa plec, pana am auzit niste voci. De aceasta data nu erau ganduri, ci voci reale. Margret vorbea cu fiul ei, undeva jos.

          „-Ea e un adevarat pericol. Uita-te la stapan cum sta acolo de doua ore fara sa se miste. Cine stie ce i-a facut?”

         „-Dar, mama…”

        „-Nici un dar. Trebuie sa punem la punct un plan bun ca sa scapam de ea. Ai incredere in mama ta.”

              Acum chiar trebuia sa plec de aici. Batrana chiar ma dorea moarta. Nu mai era de joaca. Dimineata cand ea si fiul ei vor dormi, voi pleca departe de aici, dar ii voi lasa un bilet lui Claude si il voi avertiza de planurile lor si nu are decat sa faca ce vrea cu ei; sa ii tortureze sau sa ii omoare imediat pentru ca doar astea erau metodele lui…Un adevarat monstru.

           Dupa inca o ora m-am dus sa il caut  ca sa ii dau biletul pentru ca nu aveam de gand sa vorbesc cu el. Nu mai avea nici un rost, ci doar ar fi inrautatit lucrurile. Din pacate, nu era nici urma de el. Perfect, acum trebuia si el sa dispara. „Of Claude, unde esti?” m-am gandit eu.

           „Pe aici… te-am lasat sa ifi singura.” Eu m-am uitat speriata in toate partile, dar nu il vedeam nicaieri.

          „-Stii nu am chef de jocuri. Unde esti? Iesi sa te vad!” am spus incepand sa ma enervez.

           „-Sunt in gradina Raven… exact unde m-ai lasat.”

        „-da, bine… si atunci cum iti explici ca te aud atat de clar?”

        „-Pentru ca imi auzi gandurile la fel cum eu le aud pe ale tale. Din moment ce te-am auzit inseamna ca nu ti-ai folosit vocea.”

        „-Dar…?” am incercat eu sa intreb.

       „-Cum se poate? E usor. Daca iti doresti cu adevarat sa vorbesti cu acea persoana atunci gandul tau va ajunge la ea, dar pe distante relativ scurte. Inca un avantaj de vampir.”

          „-Daca zici tu, te cred… Vreau sa iti dau ceva, de fapt vroiam acum pot sa iti spun fara sa fim auziti. Plec dimineata. Margret si cu fiul ei deja au inceput sa puna la cale un plan prin care sa va elimine, mai ales acum cand ei cred ca ti-am facut rau.”

          „-Si nu m-ai ranit?”

          „-daca astepti scuze, nu le vei primi…Am fost prea naiva crezand ca te vei putea schimba…”

           „-Dar nu mi-ai dat nici o sansa sa o fac. Raven mai bine vino sa vorbim direct.”

          Nu am mai spus nimic si am coborat in gradina. Ma enerva gandul ca trebuie sa stau si sa-l ascult. Pentru ce? Pentru ca oricum voi pleca si nimeni nu ma poate opri.

           „-Cum adica nu ti-am dat nici o sansa?” am intrebat indignata cand am dat ochii cu el.

          „-Pai de cand te-am cunoscut tot timpul m-ai atacat si m-ai amintit ca sunt un monstru, ai interpretat gresit orice reactie sau cuvant al meu. Ti se pare corect acum sa imi spui ca nu vreau sa ma schimb cand nici macar nu m-ai lasat?”

          „-Nu e vina mea ca esti cum esti si nu te poti abtine! Cum te enervezi, cum rupi pe toata lumea in bucati. Ti se pare normal?”

            „-A fost doar un mod de a spune. Tu cum ai fi reactionat daca cineva ar fi spus ca ii doreste moartea persoanei pe care tu o iubesti? Nu am facut nimic, m-am abtinut, pentru ca daca intradevar as fi dorit  asta, nu as fi asteptat ca ai timp sa deschizi tu ochii… dar nici tu nu esti mai prejos decat mine. Imi reprosezi ca vreau sa omor pe toata lumea cand chiar tu mi-ai spus foarte clar ca ma vrei mort. Deci ce mai astepti? Ia un tarus, pentru ca eu  astept acest moment cu bratele deschise!”

               „-Nu e cazul sa imi vorbesti asa! Situatia e diferita.” Am spus eu si am vrut sa plec, dar el ma prinse de mana si imi puse un tarus in palma.

             „-Uite, ca sa nu mai fi nevoita sa cauti.”

              „-Nu pot face asta! Esti nebun?!” am tipat aruncand tarusul.

          „-Nu stiu cine e mai nebun, eu sau tu? Acum spui ca ma vrei mort, acum ca nu poti face asta. Cine te mai intelege?”

           „-Nici nu am nevoie sa ma intelegi. Am plecat chiar acum. Nu mai are rost sa stau pana dimineata.” Am dat sa plec, dar Claude ma prinse in brate.

            „-Te rog nu face asta. Imi cer scuze ca am vorbit asa cu tine…”

           „-da-mi drumul.”

          „-trebuie sa ma omori ca sa te las sa pleci.” Spuse uitandu-se intens la mine.

          „-Ma sperii.” Am spus eu incercand sa ma eliberez.

           „-Nu te teme… nu iti voi face rau, pentru ca te iubesc mult prea mult.” A spus si in acelasi timp a incercat sa ma sarute, dar am reusit sa ma eliberez.

          „-Dar eu nu te iubesc!!”

         „-De la ura la iubire e doar un pas. Nici nu iti dai seama cand treci granita.”

         „-Nu e si cazul meu.”

           „-Raven ramai, te rog, cat despre Margret, ii voi dejuca toate planurile fara sa ii fac nici un rau. Esti in siguranta cu mine, si sa nu uiti ca ti-am promis ca nu te voi lasa singura.”

          „-esti liber de promisiune.”

           „-Raven, nu  mai fi incapatanata si recunoaste ca aici e locul tau. Unde te poti duce? Ce vei face singura?”

          Pentru o clipa am cantarit vorbele sale si am realizat ca avea dreptate. In afara de el nu puteam avea incredere in nimeni altcineva. Nu as fi rezistat singura. Aveam nevoie de el. Aici era si casa mea.

         „-Claude, daca raman mor, daca plec mai am o sansa…” am spus incercand sa il conving pe el si totodata si pe mine ca fac ceea ce trebuie.

         „-Raven sunt dispus sa uit tot ce s-a intamplat mai devreme si iti promit ca atata timp cat eu voi trai, tu nu vei pati nimic.”

          „-Dar…”

          „-Nici un dar… Asadar amici din nou?” a intrebat zambind si mi-a intins mana.

            Cred ca glumea. Eu i spusesem ca il vreau mort si el dorea sa fim amici. E clar ca avea o problema grava, dar si eu eram mai nebuna pentru ca eram de acord cu propunerea lui. Inca o data puterea lui de convingere imi schimba gandirea.

          „-Bine amici din nou, dar la cea mai mica scapare, am plecat fara sa te mai anunt.”

         „-Sunt de acord cu asta. Acum cred ca ar trebui sa mergi si sa te schimbi pentru ca rochia ta arata groaznic de la drumetia prin padure. Intre timp eu ma voi ocupa de Margret.” Spuse si eu  m-am incruntat la el. „ am vrut sa spun de planul lui Margret si stai linistita ca nu ma voi atinge de nici un fir de par de al ei.”

          „-Asa mai merge.” Am spus zambind. „ Ah…Claude, ar trebui sa iti spun ca s-a cam inrautatit situatia de cand am amenintat-o.”

         „-Ai amenintat-o? Tu?” a intrebat neincrezator.

          „-Eram furioasa pe tine si nu m-am putut controla cand a devenit bagareata.” Am spus eu ca pe o scuza.

             „-Si mai zici de mine…” incepu el sa rada.

            „-Mdea… a fost o prostie si acum trebuie sa ii suport consecintele, adica sa ma pregatesc sa o vad iesind de dupa colt cu un tarus in mana.”

         „-Nu atata timp cat sunt eu prin preajma.”

        „-Esti prea sigur pe tine.”

         „-Pai am si de ce…” spuse sarutandu-ma pe obraz si a disparut intr-o clipa.

        „-Hey …ma lasi singura?” am strigat eu razand.

       „Nu uita ca putem vorbi si cu ajutorul gandurilor asa ca nu esti singura, si apoi eu am de dejucat un plan… Ne vedem mai tarziu, dar daca ai nevoie de ceva doar gandeste-te la minte.” Am auzit vocea sa in mintea mea. Era distractiva partea asta cu comunicarea cu ajutorul mintii.

         Acum sa ma intorc la treburile mele. Claude avea dreptate… partea de jos a rochiei era facuta bucatele si chiar imi placea rochia asta…Eram curioasa sa vad ce rochii mi-a mai pregatit. Sunt sigura ca erau la fel de dragute ca si aceasta. Ma rasfata prea mult si imi permitea orice, chiar si orice jignire din partea mea se facea ca o ignora, desi de fapt il durea felul in care il tratam. Ii voi acorda o sansa si timp sa imi demonstreze ca poate fi altcineva si daca intradevar se va schimba voi uita si eu de razbunare. Asta era tot ce puteam sa ii ofer in acest moment.