Capitolul 17

Capitolul 17

           Dupa o saptamana si ceva de calatorit am ajuns in cele din urma in Anjou. Ducesea nici macar nu si-a mai aruncat privirea la mine. Ma dispretuia complet, dar nu stia inca ce o asteapta.

           Barbatul care m-a gasit a fost cel care m-a condus in casa ei lasandu-ma pe mana celorlalte slujitoare care au avut grija sa imi faca rost de o tinuta decenta. Decenta nu insemna si saracacioasa, deoarece hainele pe care le-am primit erau demne de cineva din lumea nobila nu de o slujitoare. Dar se pare ca acesta era standardul pe care trebuia sa il respecte suita personala a ducesei. Dupa ce ele au considerat ca aratam destul de prezentabil, m-au dus in fata ducesei.

           Ea m-a masurat cu privirea ei de gheata, dupa care mi-a facut semn sa o urmez, mergnad trufasa in fata mea. Uram superioritatea cu care ma trata, dar trebuia sa ma prefac ascultatoare pana castigam increderea tuturor. M-a condus intr-o sala de primire, unde m-a prezentat prietenelor ei si ducelui. Ducele era si el un om invarsta, care parea sa fie singurul care putea sa o controlee pe ducesa, deoarece aceasta daor in fata lui isi pleca privirea. Imediat de cum m-a vazut ducele a ramas vrajit. Deja incepeam sa imi fac aliati fara sa fac efort. Iar ducele, cred eu ca era cel mai important aliat. Daca il aveam pe el la picioarele mele, aveam toata curtea. Si acesta era si scopul.

          Dupa un an de jucat teatru, toata lumea asculta de mine. Nimeni nu imi iesea din cuvant, deoarece stiau ca viata lor este in joc. Ducele avea grija de acest lucru, bineinteles nu degeaba. El dorea ca eu sa ajung in patul lui, lucru pe care am reusit sa il evit destul de bine pana in acest moment. Acum am decis sa schimb tactica. Adica i-am pus o conditie. Trebuia sa scape de ducesa si sa ma faca pe mine ducesa, doar asa voi ajunge a lui. Chiar nu ma interesa in ce fel scapa de ea, dar trebuia sa fie unul umilitor, ca sa plateasca pentru felul in care s-a purtat cu toti slujitorii ei. Iar in momentul cand va muri in chinuri, eu voi fi acolo sa o privesc in ochi, razand, bucurandu-ma  de razbunarea mea. Ghinionul ei a fost ca a iesit in calea mea tocmai in acest moment in care urasc oamenii, si mi-as dori sa ii vad pe toti morti. Nu o aveam pe Margret, dar o aveam pe ea, oricum diferenta dintre ele nu era mare. Niciuna nu avea suflet si nu iubeau pe nimeni, decat pe ele insele si erau inebunite dupa bogatii, incat nu le interesa peste cine trebuiau sa treaca pentru a le obtine.

              Cateodata stateam si ma gandeam ce rost avea sa protejez oamenii cand ei nu meritau asta. Daca ar  stii adevarul despre mine m-ar omori fara sa stea pe ganduri, asa ca nu vad de ce nu as face si eu acest lucru. Prea mult timp am incercat sa ma abtin si chiar nu vedeam rostul sacrificiului meu. Ei imi luasera tot ce mai aveam pe lumea asta. Nu meritau mila mea.

            Claude avea dreptate la inceput. Suntem niste monstrii si trebuie sa traiam ca atare. Trebuie sa acceptam adevarata noastra natura. Am incercat sa fiu altfel si uite unde am ajuns…

           Acea Raven, naiva si buna cu toata lumea a murit in acea dimineata cand a gasit scrisoarea. Tot ce a mai ramas din ea sunt amintirile, care timpul le va sterge. Acum sunt doamna Duroc, viitoarea ducesa de Anjou. Si va fi vai si amar de cel care va incerca sa imi faca rau. Nimeni si nimic nu ma va putea opri sa distrug aceasta lume deplorabila. Claude sper ca de acolo unde esti, vei fi multumit de mine. Am devenit ceea ce trebuia sa fiu de la inceput. Sper ca esti mandru acum…

           Imi pare rau ca nu am realizat asta de la inceput si m-am incapatanat sa fiu altfel, sa incerc sa schimb o lume putreda, lucru ce a dus la distrugerea mea.  Din acest moment mi-am interzis sa mai simt iubire fata de cineva. Toti cei care se vor apropia de mine vor muri pentru ca au indraznit sa spere ca vor avea inima mea de piatra. Ma vor implora sa ii iubesc, iar eu ii voi distruge cu zambetul pe buze, bucurandu-ma de suferinta lor, asa cum si ei s-au bucurat de suferinta mea.

……………………………………………………………………………………………………..

             Ducesa era incarcerata, iar maine avea sa aiba loc executia ei. Era judecata pentru adulter, iar acest lucru era unul grav pentru acele timpuri. Eu asteptam  linistita in camera mea cand unul dintre slujitori aparu pe usa.

            „Ma scuzati doamna Duroc, dar ducele vrea sa va vorbeasca.” A spus si  iesit imediat evitand sa ma priveasca in ochi.  Toti cei de la curte se fereau de mine, deoarece acum se temeau de mine mai mult decat fosta ducesa. Asta era un lcuru bun pentru ei. Acum sa ma duc sa vad ce doreste bosorogul ala netrebnic.

            „Raven, ce bine ca ai venit…”spuse venind sa imi sarute mana. „trebuie sa iti dau o veste buna.”

               „Ce veste ar putea fi buna? Stii bine ca nimic nu imi este pe plac, deci treci te rog mai repede la subiect.” I-am spus plictisita.

             „Pai  in regiunea Normandia, tocami a venit un nou duce cu familia sa, mai exact cu mama si fratele sau, si doresc sa le facem o vizita. Nu crezi ca ar fi bine sa plecam maine de aici, ca sa nu fim prezenti in timpul executiei, plus ca ne-ar prinde bine sa vedem ce fel de aliati ne putem gasi.”

           „Nu mergem.” I –am raspuns eu , intorcandu-ma sa ies din camera.

           „draga mea, dar nu puteam sa refuzam invitatia.” Imi spuse el rugator.

             „Vreau sa fiu de fata la executie, plus ca daca, noul duce vrea sa ne cunoasca nu are decat sa vina el in vizita la noi. El are nevoie de sprijinul nostru, nu noi. Acum te rog sa ma scuzi draga, dar nu ma simt prea bine si as vrea sa ma odihnesc putin.” Am zambit iesind din camera. Ma enerva la culme, dar trebuia sa mai rabd inca putin sa ajung ducesa, iar apoi batranelul cu siguranta ca i se va alatura sotiei sale. Erau doar niste furnici enervante ce trebuiau strivite cu orice pret.

            O lacrima mi-a alunecat pe obraz, dar am sters-o repede. Vroia sa mergem in Normandia, dar eu nu puteam sa calc acolo niciodata. Abia am reusit sa ascund toate sentimentele pe care le aveam in adancul sufletului, si nu vroiam ca acum ele sa iasa din nou la suprafata si sa ma faca sa devin vulnerabila. In momentul in care voi deveni vulnerabila, voi muri, iar acest lucru nu il pot permite.

           In acea seara m-am culcat devreme, pentru a fi prezenta dimineata la executie. Ca in fiecare seara am strans la piept piatra de la Claude, visand ca el era inca in viata si ca eram fericiti in Anglia. Dar cand zorile se iveau, realitatea ma lovea cu putere de fiecare data, si imi puneam din nou masca si lasam slabiciunile deoparte. Astazi mai mult ca oricand trebuia sa fiu nemiloasa. Trebuia sa fac orice pentru a-mi duce la sfarsit razbunarea.

          Am coborat in piata sa asist la executie, alaturi de duce. Pe el il deranja sa asiste, dar l-am facut sa ma insoteasca. Sa sufere pentru ca e in stare sa isi tradeze sotia pentru altcineva. Oamenii chiar nu stiu ce inseamna loialitatea. Pentru ei nimic nu e sfant. Isi tradeaza si propriile mame pentru binele lor. Ma dezgusta sa fiu printre ei.

           Ne-am asezat pe scaunele deja pregatite pentru noi si am asteptat ca circul sa inceapa. Toata lumea venise sa asiste la executie, dar mi mult pentru ca erau curiosi sa vada cine a reusit sa o invinga si sa o umileasca pe temuta ducesa. Eu ii priveam pe toti cu superioritate, zambundu-le. Nici prin cap nu le trecea , ca eu aveam sa fiu mult mai rea decat vechea lor stapana. Vor plange cu lacrimi de sange dupa ea.

            Asa cum priveam in multime, cercetand chipurile fiecaruia, am ramas blocata asupra unuia. Nu imi venea sa cred ce vedeam. In fata mea aveam un chip pe care nu il voi uita niciodata.  Am ramas impietrita nestiind cum sa reactionez si ce sa fac.  Brusc ochii sai, s-au oprit asupra mea si mi-a zambit.